Omul modern consuma destul de mult lapte. Lactoza este substanta principala din lapte. Ea nu se absoarbe fara ajutor la nivelul intestinelor noastre, asa ca are nevoie de lactaza din organism ca sa poata fi „scindata”. Cand lipseste lactaza existenta in mod natural in corpul nostru apare si intoleranta la lactoza. Dar cum a evoluat aceasta toleranta la lactoza in Europa si ce a influentat-o?
Consumul de lapte pe scara larga nu a fost cu siguranta motivul pentru care astazi toleranta la lactoza este foarte buna pentru multe categorii de persoane. Unii oameni consuma mai mult lapte decat altii, toleranta la lactoza este esentiala ca sa putem sa ne bucuram de delicioasa bautura atat de cautata si de catre adulti, si de catre copii. Trasaturile genetice care au facut posibil consumul de lapte fara probleme s-au raspandit in randul populatiilor europene antice nu pentru ca au baut mai mult lapte, ci pentru ca a existat foametea si diverse afectiuniuni, epidemii, sugereaza noi studii publicate pe aceasta tema.
Europenii s-au pus pe baut lapte in cantitati foarte mari inca de acum 9.000 de ani, cand produsele lactate au ajuns si in partea de sud-est a continentului european. A durat cateva mii de ani pana cand a aparut si o gena care sa permite digestia lactozei, zaharului din lapte fara nicio problema.
Descoperirile oamenilor de stiinta au fost facute in baza unor grasimi animaliere descoperite in sute de situri arheologice si prelevarilor de date ADN. Cresterea cantitatii de lapte consumate la nivel european a fost posibila pe masura ce beneficiile nutritionale si pentru sanatate ale produselor lactate au incurajat evolutia tolerantei la lactoza.
Cei care nu pot sa digere lactoza au diaree, gaze intestinale, flatulenta, crampe intestinale. Dar la inceput acestea erau blande si nu au influentat deloc cursul firesc al lucrurilor. Dar odata cu perioade repetate de foamete, cu infectii si epidemii, diareea de la lactoza care nu putea fi digerata uneori a dus si la decese mai ales in randul celor malnutriti. Evolutia tolerantei la lactoza a fost insa una favorabila in timp, in ciuda acestor neajunsuri pasagere. Inca mai e de clarificat in urma altor studii cum anume a fluctuat toleranta la lactoza de-a lungul timpului.
Branza si alte produse lactate dateaza inca de acum 7.400 de ani in Europa. Daca aceste produse erau raspandite pe scara larga nu se stie clar de ce toleranta la lactoza in Europa nu ar fi supravietuit pe timp de foamete si in timpul epidemiilor.
Analizand peste 13.000 de fragmente de ceramica din peste 550 de situri arheologice oamenii de stiinta au reusit sa mapeze frecventa folosirii produselor lactate, laptelui in Europa din anul 9.000 pana acum 500 de ani.
La inceputul perioadei analizate, fermierii care migrau au introdus produsele lactate in Peninsula Balcanica, acolo unde toata lumea a inceput treptat sa bea lapte mult. Mai departe laptele a fost folosit in mod variat in diverse parti ale continentului. Dupa aproape 7.500 de ani vestul Frantei a cunoscut un consum foarte mare de lapte, la fel si nordul Europei, insulele britanice. In Europa Centrala laptele nu a fost chiar atat de apreciat si consumat.
Cu ajutorul datelor ADN antice de la 1.800 europeni si asiatici s-a reusit si urmarirea genei care a facut posibila toleranta la lactoza. Prima data gena a fost prezenta la adulti si i-a ajutat sa aiba o activitate mai buna a lactazei, gena care confera toleranta „spargand” lactoza odata ce ajunge in sistemul digestiv, a fost detectata acum 6.650 de ani. Aceasta trasatura, cunoscuta si sub forma de persistenta lactazei, nu a fost comuna in Europa pana acum 3.000 de ani.
Foametea din anumite regiuni a dus la cresterea persistentei lactazei. Dovezile gasite in siturile arheologice au scos la iveala faptul ca a existat un declin periodic al populatiei influentat de problemele cu mancarea acum 8.000 de ani si acum 4.000 de ani.
Densitatea asezarilor a suferit si ea un declin odata cu o crestere a persistentei lactazei. Raspandirea bolilor infectioase luate de la animale au scazut densitatea si rezidentii nu au mai fost in stare sa digere lactoza, de unde si decesele intr-un numar mai mare in anumite perioade de timp.
Nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu aceste presupuneri. Diareea poate cauza mai multe decese la copiii malnutriti, asa ca s-ar putea sa avem alt factor care a dus la evolutia tolerantei la lactoza. Nu se stie clar nici cum s-a raspandit persistenta lactazei.
In anumite parti din lume, chiar si in ziua de astazi, consumul regulat de lapte nu stimuleaza in mod necesar raspandirea tolerantei la lactoza. De exemplu, nu prea avem toleranta la lactoza buna in randul pastorilor din Asia Centrala care beau lapte foarte mult, insa avem semne clare ale tolerantei la lactoza in Africa de Est, in randul vanatorilor-culegatori unde nu se consuma lapte. Studiile viitoare vor face lumina si in aceasta privinta, cu siguranta, si vor veni cu noi explicatii.
