19 iunie 2024

De-a lungul vietii putem avea episoade care seamana cu tulburarea de depersonalizare/derealizare, insa acestea dispar rapid si nu mai revin. Tulburarea de depersonalizare sau derealizare are manifestari usor de trecut cu vederea, detasarea de propriile ganduri, sentimente sau chiar de propriul corp, depersonalizare, deconectare de la mediul din jur, derealizare.

Daca ai tulburare de depersonalizare sau derealizare nu vei pierde contactul total cu realitatea, stii ca perceptiile tale nu sunt reale. Tratamentele pentru aceasta tulburare psihica exista, dar e important sa fie administrate imediat ce a fost diagnosticata afectiunea, de preferat cat mai din timp.

Tulburarea de depersonalizare/derealizare este o boala care seamana destul de bine cu amnezia disociativa, fuga disociativa sau cu tulburarea de identitate disociativa, asta pentru ca e parte din categoria tulburarilor disociative. Ea nu este doar o afectiune de sine statatoare; poate fi o urmare a unor boli ale creierului, crize convulsive, boli psihiatrice grave, dementa si schizofrenie. Tulburarea de depersonalizare/derealizare nu trebuie confundata cu tulburarea disociativa. Prima este un tip de tulburare disociativa, afectiune psihica ce implica probleme de constientizare, memorie, constiinta.

Si nu e nici tulburare psihotica, care inseamna asocierea sentimentelor cu realitatea, pacientul crede ca tot ce simt e si real-la pacientul cu o tulburare de depersonalizare, derealizare apare constientizarea sentimentelor de detasare.

Tinerii ajung sa dezvolte o astfel de afectiune, inca de la 16 ani in medie, pana spre 25 de ani, dar in cazuri rare putem avea tulburarea si la 40 de ani.

Depersonalizarea tranzitorie este destul de des intalnita, apare si dispare, de multe ori te simti detasat de tine insuti si de mediu. Insa cand apare tulburarea de depersonalizare/derealizare discutam despre 2% din populatie.

Cauzele tulburarii amintite nu sunt pe deplin intelese in lumea medicala si stiintifica. In mai bine de jumatate din cazurile descoperite nu se poate identifica un motiv anume, o cauza. Factorii biologici si de mediu joaca insa un rol foarte important in declansarea tulburarii. Au risc mai mare de a dezvolta tulburarea cei care au sistem nervos mai putin reactiv la emotii, probleme de personalitate, afectiuni psihice grave, afectiuni fizice generate de anumite crize.

Si dupa stres si trauma intense apare tulburarea de depersonalizare/derealizare-abuzul, accidentele, pericolele mari, dezastrele naturale, moartea brusca a celor dragi, violenta, razboiul, toate pot duce la declansarea bolii. Oboseala excesiva, cronica, privarea de somn, stimularea senzoriala prea puternica ar putea fi cauze probabile ale tulburarii.

Principalul simptom al tulburarii de depersonalizare/derealizare este deconectarea de tine si de tot ce e in jurul tau. Plus ca te simti ca un robot, crezi ca traiesti intr-un vis, esti depresiv, anxios, te panichezi, simti ca innebunesti. Unii pacienti au simptome usoare, de moment, pe o perioada scurta de timp, altii traiesc ani intregi cu aceste simptome.

Diagnosticarea tulburarii este foarte simpla. Se incepe cu o observare a istoricului medical, cu o analiza amanuntita a simptomatologiei prezentate. Se continua cu analize de sange specifice, cu radiografii, cu CT, RMN. De multe ori pacientul e trimis la psihiatrie, la psiholog, ambii ajutand la stabilirea diagnosticarii corecte.

Cat despre tratamentele pentru tulburarea de depersonalizare/derealizare, acestea nu sunt necesare la inceput, dar daca apare si depresia trebuie sa fie luate. Daca ai recurenta simptomatologie, ai simptome ce tin de o perioada lunga de timp, ai probleme in viata personala si profesionala din cauza simptomatologiei.

In general se va oferi un tratament ce va combina psihoterapia, discutii cu terapeutul, psihologul, psihiatrul, terapia cognitiv comportamentala, terapia dialectic-comportamentala, desensibilizarea miscarii oculare si terapia comportamentala de reprocesare, terapia familiala, terapiile creative.  

Tehnicile de relaxare, meditatia, hipnoterapia, cu implicarea hipnozei clinice, medicamentele pentru depresie si anxietate, antidepresive, toate ar putea ajuta in tratarea tulburarii de depersonalizare/derealizare.

Nu ai cum sa previi tulburarea, insa poti sa ajungi rapid la medic cand ai primele simptome mai ciudate si sa ceri tratament. Daca ai trecut prin evenimente traumatice cauta imediat ajutor la medicii specialisti pentru a evita tulburarile disociative.

Vestea buna este ca boala dispare de la sine daca ai si tratamente care te ajuta si diagnosticare corecta. Terapia te va ajuta mult sa eviti o recidiva a simptomelor care te-au chinuit la inceput. Cand nu exista raspuns la tratament afectiunea devine cronica. Din momentul in care ai tratament si stii si ce a declansat simptomatologia esti deja pe calea cea buna. Respectarea cu strictete a schemelor de tratament si mersul la sedintele de terapie atat cat e nevoie vor fi cheia pentru o vindecare mai rapida.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *