Un subiect sfâşietor despre care am vorbit prea puţin în seria de materiale marca „Scris în ADN” este legat de traumele părinţilor, nu doar ale copiilor adoptaţi. La început de democraţie, în anii ’90, când legile nu existau ori nu erau luate în seamă, adopţiile internaţionale se făceau inclusiv prin acte false sau reţele de legătură, prin complicitatea medicilor. O dovedesc puţinele procese deschise de părinţi, ani mai târziu. Încă mai sunt zeci de români care îşi caută copilul, prin orice metodă. Vă prezentăm câteva dintre gândurile lor, sub protecţia anonimatului.