În zilele noastre și o coadă de 5 persoane e prea lungă. În comunism, însă, nu aveam de ales şi exista chiar şi o glumă: vezi o coadă, te aşezi, că nu ştii ce se dă. La cozi interminabile stăteai pentru lapte, pentru pâine, pentru rația de orez, zahăr sau ulei. Pentru carne și pentru butelii. Și rămâneai la rând și mult după ce aflai că ce-ți doreai să cumperi se terminase deja. Nu de alta, dar poate se mai primea marfă. Ne bucurăm acum de libertate, dar ca să ajungem să o și prețuim, n-ar strica să ne reamintim cum era înainte.
