Cat timp dormim, lichidul cefalorahidian are grija de creier si de celulele acestuia. Oamenii de stiinta si-au propus sa vada daca se pot obtine efecte la fel de bune si in timpul zilei, cand nu dormim. Si au reusit sa declanseze fluxul de lichid cefalorahidian la nivelul creierului activ printr-o metoda inedita…
Lichidul cefalorahidian este acel lichid care se afla mereu in jurul creierului si in jurul coloanei vertebrale. Cand apar afectiuni ce vor ataca sistemul nervos central se va preleva o mostra din acel lichid pentru testare si diagnosticare corecta.
„Producatorii” lichidului cefalorahidian sunt niste celule, choroid plexus, care se afla in creier. In corp avem, asadar, 150 ml din acest fluid, cam doua treimi dintr-o ceasca. Lichidul ia toate substantele de care are nevoie din sange si ajuta la eliminarea produsilor reziduali din celulele creierului. Un anumit tip de lichid cefalorahidian gasit la anumiti pacienti poate avea si bacterii, virusuri care ataca creierul. Lichidul este clar, nu are culoare, se absoarbe in granulatiile arahnoidiene, este extrem de util la absorbirea socurilor, oferind protectie imunologica si mecanica pentru creierul aflat in craniu. Fluxul de sange cerebral este mentinut in limite normale tot prin intermediul acestui lichid.
Cand se face o punctie lombara se preleveaza si acest lichid, in cantitati foarte mici, pentru masurarea presiunii intracraniene, pentru depistarea infectiilor de la creier. Daca lichidul nu e clar atunci s-ar putea sa fie vorba de meningita, daca e sange in lichid ar putea fi vorba despre hemoragie in creier sau in jurul sau.
Lichidul cefalorahidian e derivat din plasma si ii seamna in mare parte ca structura, continut, insa acesta nu are aproape deloc proteine, are un nivel al electrolitilor total diferit. Nivelul de clorura din lichid este mai mare ca la plasma, nivelul de sodiu are o echivalenta daca ne gandim la plasma. Nu intalnim celule rosii in lichidul cefalorahidian si doar cateva celule albe, mai putin de 5 per mm3.
Rolul lichidului cefalorahidian este unul complex. Asigura flotabilitatea, densitatea creierului e mentinuta fara sa fie influentata de propria greutatea, protectia tesuturilor fine de la nivelul creierului si al coloanei vertebrale, previne ischemia cerebrala, homeostazia e incurajata si ea. In plus, asigura lubrifiere intre oasele ce inconjoara creierul si creier, coloana vertebrala, se mai transporta anticorpi, substante chimice importante, produse patologice de la boli departe de creier si de coloana vertebrala.
Lichidul e usor alcalin si contine in proportie de 99% apa, este produs in mod continuu si se inlocuieste la fiecare 6-8 ore, se absoarbe intr-un final in vene, miscarea sa e afectata de gravitatie, de secretie si de absorbtie, de circulatia sangelui si de respiratie, presiunea din vene, miscarile corpului si ale capului.
„Valurile” de lichid cefalorahidian „spala” creierul cand dormim, dar ar putea sa pulseze in creier si cand suntem activi, in timpul zilei, arata cele mai noi studii. Stim deja ca lichidul poate sa elimine produsi reziduali, de exemplu proteinele „lipicioase” care se tot acumuleaza cand avem boala Alzheimer, deci pe viitor am putea trata niste afectiuni cerebrale doar cu ajutorul acestui lichid care exista deja in jurul creierului.
Un studiu din 2019 a fost cel care a adus in atentia oamenilor de stiinta importanta lichidului in timpul somnului. De aici s-a speculat ca beneficiile somnului pentru organism ar putea avea legatura si cu „spalatul” creierului. E ca atunci cand iti arunci rufele murdare in apa. Daca nu le faci nimic murdaria va iesi din ele pe masura ce moleculele de apa penetreaza tesatura. Dar daca le freci si le misti cu siguranta ca le vei curata mai usor. In timpul somnului se mentine presiune constanta in jurul creierului tocmai datorita acestui lichid-minune.
Intrebarea la care s-au gandit oamenii de stiinta este simpla: se poate manipula fluxul de sange din timpul somnului, de la creier, dar si lichidul si atunci cand omul e treaz? Ca sa simuleze fluxul de sange si efectele lichidului oamenii de stiinta au aratat o tabla cu flashuri unor adulti. Stimularea vizuala intensa afecteaza fluxul sanguin cerebral. Activitatea neuronala creste, creste si fluxul sangelui din creier, din jurul sau. Lichidul cefalorahidian a fost suprimat cat timp au fost flashurile, dar a revenit la comportamentul normal cand nu a mai existat stimulul puternic.
Cu cat stimularea e mai mare, cu atat se acumuleaza lichid cefalorahidian. Efectul activitatii cerebrale asupra lichidului e diferit fata de influenta ritmului cardiac si a respiratiei. Nu se stie exact cate „toxine” au fost eliminate de la nivelul creierului, dar studii anterioare facute pe soricei au arata ca anumiti stimului audio-vizuali ar reduce nivelul de proteine toxice ce au legatura cu bolile Parkinson si Alzheimer. Sunt deja studii clinice pe oameni pentru a se vedea daca se obtin aceleasi efecte si la oameni.
Fluxul lichidului cefalorahidian nu a mai fost atat de puternic ca in timpul somnului, deci toate testele ar trebui sa fie facute cat timp pacientii dorm ca sa obtii efectele dorite. Pe viitor se vor studia si conexiunile dintre lichidul cefalorahidian din creier si evolutia bolii Alzheimer sau altor afectiuni asemanatoare. Asa se va afla mai usor ce procese sunt intrerupte de avem manifestari asa de puternice odata cu instalarea bolilor neurologice.
