2 octombrie 2022

Parul corporal cade cu o ritmicitate constanta pe masura ce imbatranim. Si e normal sa fie asa. E un proces natural. Parul cade, cresc alte fire de par si tot asa. Numai ca uneori apare o dorinta patologico-obsesiva de smulgere a parului din zona scalpului, a sprancenelor sau din alte zone ale corpului. „Boala”, care e mai mult una psihica, decat una organica, poarta numele de tricotilomanie. Desi nu e atat de periculoasa ca o afectiune normala, tricotilomania poate avea efecte nedorite asupra aspectului nostru fizic si poate interfera cu viata noastra normala.

Ticotilomania este incadrata in randul bolilor psihice, implicand aparitia recurenta a nevoii irezistibile de a trage de fire de par de la sprancene, gene, din zona scalpului. Dorinta e atat de mare incat nu ai cum sa te opresti, desi poate incerci. Parul smuls din orice zona lasa un aspect foarte neplacut si interactiunile sociale nu vor mai fi la fel de normale ca inainte. Pierderea parului smuls va duce la lasarea unei lungimi mai mari a firelor de par crescute doar pentru a acoperi lipsa firelor de par din zone intinse de pe corp. Pentru unii pacienti tricotilomania ar putea fi usor de gestionat, pentru altii, unde dorinta e una foarte mare, s-ar putea sa existe o nevoie constanta de tratamente.

Simptomatologia tricotilomaniei este una usor de observat si de diagnosticat. Smulgerea repetata a firelor de par din zona capului in special, a ochilor, tensiune permanenta inainte de a smulge firele de par, rezistenta la nevoia de a le rupe din ce in ce mai slaba, senzatia de placere si de linistire dupa ce firele de par sunt smulse, pierderea parului, scurtarea sa. Toate fac parte din simptomele pe care pacientul cu tricotilomanie le dezvolta in timp. Uneori pacientul poate musca, mesteca, manca propriul par.

Pe langa smulgerea parului, tricotilomania vine la pachet si cu roaderea unghiilor, cu smulgerea unor bucatele de piele din diverse zone, cu muscarea buzelor. Parul e smuls in anumite situatii si de la animale, papusi, haine, paturi si e un semn clar ca se instaleaza tricotilomania. Cei mai multi pacienti isi smulg parul doar in privat si incearca sa ascunda afectiunea psihica.

Smulgerea parului poate fi vazuta ca o forma de eliminare a stresului, a tensiunii, sunt implicate si ritualuri, iar in timp devine un automatism cand apare plictiseala sau cand corpul se relaxeaza. In functie de starea de spirit si de emotiile implicate pacientii pot avea si automatisme si vor gasi motive suficiente ca sa isi smulga in continuare firele de par. In general emotiile negatice, sentimentele pozitive sunt factori declansatori ai tricotilomaniei.

Tricotilomania se poate inrautati daca nu sunt tratate la timp simptomele, apar probleme cand ne confruntam si cu schimbari hormonale, simptomele revin dupa o saptamana, o luna, chiar un an.

Cauzele tricotilomaniei nu sunt clare. S-ar putea sa fie vorba de o combinatie de factori genetici, factori de mediu. Factorii de risc asociati tricotilomaniei sunt: istoricul familial, genetic, varsta, 10-13 ani, alte afectini, depresia sau anxietatea, afectiune obsesiv-compulsiva, stresul, sexul, femeile fiind cele la care intalnim adesea aceasta problema.

Diagnosticarea tricotilomaniei este rapida. Examinarea fizica si observarea pierderilor de fire de par din toate zonele afectate, aflarea istoricului medical, analizele de sange pentru eliminarea altor afectiuni prezente, consultul psihiatric, pe toate le va folosi medicul pentru diagnosticul pus corect.

Tratamentul pentru tricotilomanie incepe cu terapie. Terapia poate fi de mai multe tipuri si va avea rezultate destul de bune mai ales daca tricotilomania este diagnosticata in fazele de inceput. Terapia comportamentala se foloseste adesea pentru a identifica situatiile in care ai tendinta sa iti smulgi parul, astfel incat data viitoare cand mai apare dorinta de a smulge parul sa stii cum sa procedezi, ce sa faci ca sa iesi din starea care duce la un astfel de comportament. Alte terapii utile sunt si cele care te invata cum sa iti duci mana in alta zona a corpului cand esti tentat sa iti smulgi firele de par. Terapia cognitiva este excelenta ca sa iti dai seama de comportamentele legate de smulgerea parului si sa le analizezi ca sa scapi definitiv de tricotilomanie.

Si tot in urma terapiei poti scapa de depresie, de anxietate, de alte probleme psihice ce pot duce la un moment dat la tricotilomanie.

Nu exista medicamente speciale aprobate doar pentru tratarea tricotilomaniei, insa sunt unele pe care le poti lua ca sa ameliorezi din simptomatologia asociata. Antidepresivele, aminoacizi speciali care influenteaza neurotransmitatorii ce au legatura cu starea de spirit, antipsihoticele, iata cateva variante de tratamente medicamentoase pe care le poti incerca daca ti le recomanda medicul. De fiecare data medicul trebuie sa isi dea seama si de efectele secundare si de cele pozitive ale medicamentelor inainte de a le recomanda si sa vada daca merita sau nu o prescriere pe termen lung.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.